luni, 12 aprilie 2010

Fata in fata

Am rupt lumile si le-am impartit in doua: una mie, una tie.
Eu am ramas in lumea mea, tu te-ai dus grabnic intr-a ta.
 Din nou, iata-ma aici in culmea fericirii, sarbatorind din toate puterile si din toata inma, mult si bine, declarand solemn ca te-am uitat si ca nu imi mai pasa__de parca m-ar fi pasat vreodata... Imi esti indiferent. Nici macar nu mai conteaza...
 Imi vine sa rad. Imi vine sa plang. Imi vine sa plang si sa rad. Cred ca as plange daca nu m-ar busi rasul.Si-am sa rad hain, perfect, nepasator. Ce concidenta ca fericirea si infernul sa pice in aceasi zi, ce mana vinovata si nesuferita a avut destinul ca sa traga sforile si sa ne stranga in asa hal mainile si inimile. Dar astazi mi-am propus sa fiu vesela. Ce rost ar avea sa fiu altcumva, sa ma lamentez, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca mangaierile tale mi-ar mai da fori, daca...
Sunt o fire optimista, realista, stiu sa astept si ador savoarea parfumului in prezent, nicidecum a trecutului. Am aceasi armata de ingeri in suflet si de demoni in sange.
Vezi tu vreun rost pentru care eu sufar inutil? Eu nici atat.
          *** Acum suntem din nou fata in fata. O sticla de sampanie (dintr-aia scumpa, ca nu te incurci cu orice) ne readuce impreuna. Torni sampania in pahare... hai cioc.. noroc.. sanatate, fericire si iubire. Ne-am ametit de amintiri si imi spui ca nu, la varsta pe care tu o ai alcoolul nu face bine orgoliului... Dar ce sa faci? Nu mai stiu daca am uitat, daca am incurcat totdeauna cu niciodata, nu stiu daca a fost bine sau rau, daca a fost intre, daca o sa mai fie vreodata. ***

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu