Si de fapt...Ce conteaza?

Stirile de ieri si pronosticurile, contemoporane cu trecerea zilei de astazi, zgomote de fond, oameni ascultandu-le sau ignorandu-le, pisici zburlindu-si blana, miscare si puls, trezire si somn, razvratie si impacare....toate acestea ascund pasnic in cerebelul meu o intrebare...simpla, dar foarte complexa: ce conteaza?

Sarind din tufisuri, de dupa colturi, din spatele masinilor, din posete si din buzunare, apar intr-un mod uluitor niste raspunsuri ranjite, docte si pretioase pe chipurile unora.

Pentru fiecare conteaza ceva, cu totul altceva, conteaza sufletul, conteaza viata, conteaza spiritul, conteaza binele, adevarul. conteaza dragostea...Conteaza ziua de astazi departe de raspunsurile categorice si bine informate.

Gandul ca nimic nu conteaza sta singur si rusinat, ca un ateu inte credinciosi, ca Oedip intre alti zei, indoindu-se de tot ce conteaza, si chiar de el insusi..

Masquephobia

You think you know who I am?
Wrong. Dead wrong!

It's me...Knabi
And I don't give a damn on your opinion.
Just keep telling yourself…

Silence! The quiet -
A whisper in the riot,
(a mouse?)
No one's gonna buy it
But might as well try it
I grab my mask
Such a trivial task
(worth the effort)
Why, you ask?
Call me Miss Knabi-
Not a mismatch,
I don't take that
Sit and chill-ax
Why, you ask?
I'm the freak you seek, geek-
A sicko so-to-speak
I wear a mask to hide how weak
Of a freak (so meek!)
Masquephobia
The nobody, so be ya!
Nobody so chic:
Such a title!
Let's skip the recital-
Head straight to hell
(Do not pass Go)
How swell.
Masquephobia
Afraid? So be ya!
Why hide, you ask?
Take a look at my mask, ass
Then drink down your flask fast
See ya!
Wouldn't wanna be ya! (Cuz I'm not)
Sitting here, high on my chair
My mask and the glare
A task I can not share
Wanna stop and stare?
I'm the freak you seek, geek-
A sicko so-to-speak
I wear a mask to hide how weak
Of a freak ...so meek!
Masquephobia
A nobody- a…
Loser! (No fair)
So beware-
I bite, I fight
And with these words
I swear and write-
I just might
Turn on you tonight,
Or turn you on…

Hahaha! …Delight.

O sa astept cuminte linia de finish. 18 clipiri pe minut.

Sunt pe o linie stan by si ma enerveaza acest tic tac al timpului......atatea vorbe coplesitoare. Inca nu m-am dezmortit din noxa gandurilor mele.

O sa ma indragostesc(ce aiurea suna)!si o s-o fac cu tot sufeltul fara sa imi para rau de nimic.. momentan mi-e teama de acest sentiment complex. Iubire...cum pot eu sa vorbesc despre iubire? e ca si cum un robot ar preda lectii despre suflet intr-o scoala de elevi. Sunt doar eu...o pustoaica..

E real, palpabil sau nu...

Un vals de-o seara, cuvinte rostite, dar nu orice fel de cuvinte. De data asta e diferit, cel putin asta sper! Sunt acele cuvinte bine gandite... ma bufneste plansul de fericire si nu credeam ca este posibil asa ceva... Oare e bine ce se intampla? chiar nu imi mai pasa, astept linia de finish, desi nu este nici macar startul...Ireal, fabulos, superb ..."18 clipiri pe minut si alte 36 in cel de-al doilea minut" ...
de neuitat..."ce vrei mha?"....

Nu mai are rost sa scriu, parca as fi pe o scena intrerpretand una din piesele lui Caragiale...Ca o papusa ce atarna de niste sfori, numai ca eu sunt "agatata" de vise si sperante. Si as vrea sa-mi pun toate acele vise in maini si sa i le ofer... numai aberatii scriu...Da, m-am hotarat, poate nu-i cea mai buna decizie, dar o sa-l iubesc..

Music Playlist at MixPod.com

Ridicati cortina! Maestre, muzica!

Hai sa zburam ca fluturii si sa ne bucuram de efemer, sa plangem de fericire, iar lacrimile sa ude trandafirii... Doamne, Doamne cat de frumos au inflorit !

Hai cu mine o secunda sa stam sub lumina cerului de azi, niciodata in umbra zilei de ieri si sa plutim intr-un suflu de vant catre maine.
...Sa adormim cu frumusetea asfintitului in gand si sa-i fredonam un zambet celui care se numeste EU. O sa radem in hohote pana-i molipsim si pe ei, si pe tine, si pe mine!

Asa, am obtinut deja zambetul tau. E un bulgare de veselie. Si cu cat entuziasm privesti ce cred eu despre viata! Asa ne molipsim unul de la celalalt, cu zambete, cuvinte, dragoste, vise, placeri dar si cu tristeti, lacrimi, ura, cosmaruri.
Eu ma molipsesc de la tine cu o energie minunata, magnifica si tocmai pentru asta iti ofer in schimb toata dragostea mea pentru viata, pentru EFEMER.

Paseste alaturi de mine pe scena vietii, hai in Ring, cu totii meritam aplauze! ca la urma urmei, suntem doar niste simpli actori ai unei scene dominate de vise...caci viata noastra e compusa din cateva mii de secunde de frumusete. Doar ele raman.

Si ce daca cer prea mult?

Poate.

Poate chiar cer mult de la cei din jurul meu, totusi...nu-mi este rusine cu pretentiile mele.

Pretentiile mele...sunt absurde, prea firesti, prea umile, prea la indemana oricui si prea departe de oricine, dar...hey, sunt ale mele.Imi apartin. Au crescut odata cu mine pe masura ce am inceput sa am un suflet, s-au schimbat...mult, poate prea mult pe masura ce m-au schimbat oamenii...

In bucati din ele m-am regasit si in intreguri din ele mi-am regasit dorintele mele tesute cu fire de aur prin ochii altcuiva.

Daca as cere prea mult, nu ma critica, nu incerca sa ma schimbi, nu o voi face, si stii bine asta.

Mai mult rau decat bine, mai multa dorinta deact realitate, mai multe grame de nefericire decat de fericire, mai multa inselaciune, amagire si apropiere de realitate decat de adevar, adevar si ceea ce ar trebui sa semene a adevar.

Nu, nu intelegi ce spun dar stiu ca o vei face

Cer prea mult, probabil...

Sa mi se spuna din nou trei cuvinte si sa faca cat o mie.

Cer sa ma intorc zbuciumata si nelinistita din lumea intreaga la oaza mea de rai...la drogul meu.Cer ca drogul meu sa ma imbratiseze puternic si eu sa uit de slabiciunea mea umana si de calvarul pe care o zi proasta de toamna il poate aduuce pe pamant. Cer sa ne privim in timp ce ne uitam unul la altul, sa ma faci sa uit de timp, de spatiu, de ieri, de zi, de tine si de mine cand ma aflu langa tine.Si te rog sa taci...asculta cum trece timpul pe langa noi...tic-tac

Cer doar sa ma bucur de prezent si sa uit cum as arata pe timpul asta maine....my drug..

Cer sa nu vii daca eu iti implor venirea doar din plictiseala, din teroarea singuratatii, din dorinta de a evada din greul lumii si al zilelor de una dupa alta.

Cer sa nu vii daca stii sa faci compromisuri mai usoare si mai lipsite de morala decat mine cu trupuri, brate, slabiciuni, frumuseti si uratenii pe care nu le vrei cu sufletul.

Cer sa nu vii acum cand eu nu mai am rabdare, nu, nu veni din cauza asta. Cer sa nu chiar ACUM.

Inca putin, cum si eu am asteptat mult cu speranta si increderea ca esti cel potrivit. Si totusi...esti drogul meu favorit.Oo, si nu te gandi ca esti in toate mintile, nu mai esti de mult in toate mintile, de aproape trei ani esti doar in mintea mea.Frumos...

Cer, si stiu ca nu e mult. Dar cu mai tarziul cum ramane..?

....Multumesc insa, celuia care m-a facut sa cred si sa renunt la cerintele mele absurde, Ii multumesc ca ma accepta asa cum sunt zi de zi, pentru simpla sa prezenta in viata mea, in lumea si visele mele. Si daca cer prea mult in acest moment este pentru ca odata am primit mult mai mult decat atat. Cu riscul de a fi judecata, pusa la zid si trasa la raspundere, nu pot sa ma intorc la mai putin. Raman in continuare eu...eu cu mine, drogul si pretentiile mele.

Zambiti, va rog!

Zambeste pentru aparat

Mergi si vorbesti de parca ai fi vreo noua senzatie

Te misti in cercuri.

Ai nevoie de o invitatie

Iti cheltuiesti banii fara sa ai vreo satisfactie

Joci cinstit ca sa primesti reactia corecta

-esti atat de penibil..-

Nu va dura mult.

Iei telefonul - nu-ti raspunde nimeni-

Undeti sunt prietenii? Unde sunt cei care ar trebui sa fie langa tine cand cazi?

Lume incepe sa se roteasca.

Acum e vorba despre tine.

Ce ti se pare iesit din comun cand privesti in oglinda?

Adevarul e intetosat dar minciunile se vad mai clar acum.

Ochii tai stau ficsi

Zambetul tau e fals

Stii tu..."and if tomorrow comes...bang bang"

Zambeste pentru aparat,

 Toata lumea se uita la tine

-Tre sa dai bine in poze-

Zambeste pentru aparat

Pentru ca toti sunt pregatiti sa te distruga!

CINE TE VA PRINDE?

Un ghiveci si-o viata...

Si deseori ma-ntreb daca mai infloreste vreodata...te-ntrebi si poate raspunzi asa cum raspundeai si altor mii de intrebari, poate cand ai obosit sau, poate, cand ai obosit de-atata soare?
Mi-e atat de frica incat mi-au amortit tristetile. Voi rade mult, pana la carceii schizofreniei, pentru ca voi indrazni sa rad intr-acel stil hain si crud....si rasul meu te va face sa plangi asa cum si eu am plans...sau nu..he he, sentimente. Nu. Nu la mine!

O sa merg innainte... innapoi nu ma asteapta nimeni, dar poate inainte o fi ceva...

Reabilitand cuvintele

O sa ma duc in Iad??…ei si? Stai linistit ca vii si tu cu mine…si o sa ne bem cafeaua si o sa ne fumam tigara si o sa ne fie cald pentru o enernitate!
Ooof…scriu doar tampenii…si nu asta ma enerveaza, ci faptul ca le scriu ironic. Uite acum nu mai mint frumos…pentru ca acum nu mai doare. E plictisitor ce zic…n-oi fi eu scoasa din piesele lui Moliere…dar sunt si eu o impostoare.
Ca tine de altfel
neterminat,back soon:|

Que sera, sera! si Cape diem baby! (Povestile)

....Aiurea, ma gandeam acum la povesti, la realitate, la realitatea povestilor. Desi nu stiu ce m-a apucat sa ma gandesc la niste chestii...pe care unii le considera aberatii... Cate ganduri alearga prin creierasul meu[;))]
Eu, personal nu cred ca povestile ne parasesc vreodata, poate le parasim noi pe ele, dar ele raman in viata noastra, in noi, pana la sfarsit fie ca suntem constienti de asta fie ca nu.
De ce ne indepartam de povesti? Sau mai bine spus, de ce in timp privirea ni se opacizeaza catre povesti si simtim nevoia sa ne ancoram in realitate? Sa fie momentul in care nu mai descoperim lumea? Sa fie momentul in care 'crestem' si avem alte prioritati?
Prin toate cate se intampla, povestile sunt acolo, caci noi suntem povestea. Amintirile sunt povesti, visele si dorintele sunt povesti, pana si rica este o poveste. Viata este o poveste.
Noi suntem povestea, povestitorul si creatorul povestii.
Goya a zis ceva ce a ramas cu mine, ca nu ii e frica de capcauni, demoni si diavoli caci de la ei stie la ce sa se astepte, de oameni ii e frica caci ei sunt singurii care se ascund si uita cine sunt sau cine ar trebui sa fie.
Ma amuza atunci cand oamenii imi spun ca de acum sunt mare si in consecinta ar trebui sa ma comport mare. Dar ma comport mare, sunt mare, poate mai mare decat multi dintre cei care imi spun ca ar trebui sa ma comport mare. Ce inseamna mare pana la urma in acceptiunea lor de nu ma incadrez profilului?
Sa fi serios, sa nu mai deschizi ochii mari la lume, sa devii sclavul nevoilor imediate si doar ele sa iti domine simtirea? Sa te blazezi intr-un dramatism apatic? Sa iti faci griji pentru un viitor incert in loc sa pui mana sa ti-l construiesti? Sa imi ridic piedici pe care apoi sa ma chinui sa le depasesc desi nu sunt reale ci doar fabricate? Sa caut solutii la probleme care nu exista? Sa imi duc existenta plina de fricile cauzate de ce ar putea fi? Sa ma conformez unor reguli care nu iti apartin si la care nu ai aderat niciodata?
Sorry, but I don't swing that way , si cu totii facem o poveste uriasa, unica, povestea lumii.
Nu ar trebui sa ne indepartam de povesti niciodata, caci ele nu se indeparteaza de noi, si poate ar fi frumos din partea noastra sa le rasplatim constant.
Povesti si personaje fantastice suntem cu totii, inceacrca sa nu uiti asta niciodata si viata va lua o alta intorsatura, una fascinanta, luminoasa si unica.
Mereu am zis: " Que sera, sera! si Carpe diem baby!"pentru ca mie imi plac visele si sperantele primavaratice, imi place sa redescopar lumea, imi place sa vad realitatea plina de culoare, viata si pasiune. Mie imi place sa ma agit si sa descopar, sa simt fiorul provocarii si neprevazutului, imi place sa alerg si sa simt fiorul liniei de finish.
Povestile sunt peste tot in jur, peste tot in mine, toti oamenii sunt povesti... unii cu zane, altii cu demoni, unii cu lumina, altii cu intuneric, unii cu ambele si cu totii facem o poveste uriasa, unica, povestea lumii.

"...mintea nu poate fi ingradita chiar daca societatea ne indeamna la alte mii de compromisuri. "

[deja aberez, prea multa gandire strica]

Kif'n'dir

J’ contemple les avions par la fenętre Barreaudée

Moi qui veux m’évader

Je n’ai jamais eu envie de me soumettre

A ces ętres aux idées érodées

Je veux pouvoir voir d’autres jours naîtrent

La ligne de ma main me le dira peut-ętre

Je dois suivre le phare car mon âme est maître

Mais j’ai peur de toucher le fond juste ŕ quelques mčtres

Et je n’ai pas envie de partir męme s’il n’y a rien pour me retenir...Je n’ai pas envie de souffrir;J’ai pris un aller simple charter

Pour ne plus revenir...Kif’n’dir?

porte ce masque pour ressembler aux autres en garçon manqué, une fille pas comme les autres

Je m’attends au pire et je supporte

J’en ai marre de faire semblant que je suis forte

Donc je fais la morte, pour ne pas mourir

Faut qu’ je m’en sorte pour fermer ce chapitre

Algérienne s’il y a de la poussičre sur ce thčme

Sache que malgré tout je t’aime....

Totem - 9 vieti, o singura moarte...

De-ai vrea sa fi tot ce-ti doresti

M-as imbata nu cu vin

Ci cu ganduri despre viata.

Ti-ar trebui vreo noua vieti...

Si-as adormi inca opt
Spre fericirea ta...
Sa crezi ca poti saa reusesti
In tot acest abis, in tot acest timp
Sa cuceresc lumea toata.
Una cate una, vezi?
As traii de noua ori
PENTRU CA VOI MURI O SINGURA DATA

Sa nu mori !
Pentru ca vei dormi in postmodern,
Te vei ruga la un Oedip patern si'un zeu de cocaina...

Parfum amarui..

Ma inconjura....

simteam ceva, dar nu-mi puteam da seama ce se intampla. Erau multe tipete in mintea mea...."murim"/"taci ca e in regula" Toti trei stiam ca, de fapt, nu e deloc in regula.."hey,nu vreau sa mor, opreste"...si s-a oprit.
Da,s-a oprit..sau, mai bine zis..ne-a oprit nijte beton, un zid mare, puternic.
...masina praf...
Inca nu-mi puteam da seama ce s-a intamplat de fapt...
"iesi mai repedeee!!!coboara!!..." Nu aveam cum...era usa blocata..sau eu eram blocata si nu ma mai puteam misca?
A fost groaznic..o noapte sfasiata de viteza si alcool !..
Sirenele masinei de salvare,ale politiei, tipetele celor din jur...bataile inimii..parca se oprisera.Sau nu. Nu mai constientizam ce se intampla cu mine, cu noi!
Ma uitam la masina...nu-mi venea sa cred..ma uitam la el..
"Traim?!?"
DA, traiam!
Zambete, clipe , poze si boxe...erau in fata noastra...distruse!
O alta scena jucata prost!
...In fata mea, lumina... multa lumina, ce ma orbea,sau poate ca nu. Era o zarva groaznica in mintea mea.Ce se intampla?Unde dracu` eram si de unde venea acea durere sfasietoare?!
Nu primeam raspuns... privesc in jur, evitand acea lumina ce ma jena. Vad un ceas..niste pereti albi..si o usa intredeschisa.
Spital.yeachh...SCARBA!
Nu stiu cum naiba, dar am scapat de asistentele alea stresante si anervante.Cobor dupa masa rece de fier.
....holul...alb...curat...cateva scaune...
Ma asez. Nu ma uitam undeva anume, dar simteam privirile celor din jur cum ma urmareau.
Unde's ai mei?Sunt bine? Unde era el?...Nimeni nu-mi raspundea.
Taceam. In mintea mea urlam. Priveam,dar nu vedeam. Plangeam, totusi radeam. Ce se intampla?
Afara ningea..usile stateau nemiscate....
Imi las privirea deznadajduita in jos. Il aud: "esti bine?hai ca sunt langa tine.wake up!" DA, era aici. Era bine! Slava Domnului! Doar cateva cioburi in pielea fetei...
Dupa el si-a facut intrea unu`...era gabor! la naiba, stiam ca nu e de bine. El e luat de asistentele alea stresante. Politistul ma ia la intrebari. Eu il luam la misto. Ce darcu` imi punea el mie intrebari? nu aveam chef sa-i raspund.
...Dar fie, hai ca era de treaba, chiar daca facusem caterinca de el, inca nu a zis nimic. A trecut testul! Acum vorbesc cu el.
Iesim toti trei din spital. Ne duce la masina...ajungem la locul accidentului.
pffff, era groaznic.
Lume multa...toti ai nostri...masinile noastre, prietenii mei...
Urme de cauciuc si fiare pe sosea..cioburi peste tot...telefoane ce sunau...nervi..injuraturi...lacrimi...acum imi era frica de viata ca de moarte.
Nu mai suportam zarva aia.
Plecam la politie. Cica` vor sa le dam declaratii. Iarasi aveam chef sa-i iau la misto pe gabori in speranta sa ma lase dracu` impace cu intrebarile lor. Ce-mi trantesc mie coala aia in fata si pixul ala de doi bani??..nu prea intelegeam, sau nu vroiam.
Hai ca..era bine,erau de treaba gaborii!!de neasteptat. Ne-au zis acolo niste balarii ce sa decalaram, sa fie bine.
Mi-era frig, frica..
M-au separat de ei...
Pe acelasi hol, la un alt birou...O masa mare,lata, pe care erau niste hatii aruncate dezordonat. Ma asez pe scaun.
Hai ca declar, minciuni. Cu cata sila si scarba scriam...
Ma plictisisem...parca innebunisem. Vroiam o tigare. Iau de la politist o tigare si o bricheta. Bine ca fuma ceea ce fumam si eu.
Incepem sa vorbim...tot felul de prostii. Imi dadeam seama ca, de fapt, incerca sa ma faca sa uit. Nu reusea. Ma stresau tocurile..imi venea sa le rup si sa le arunc pe geam. Ala imi povestea..el stie ce..hai ca era oky.
Dupa cateva ore pe la sectie, scapam. Plecam. Ajungem in orasul nostru. Era deja lumina... luam ceva de baut de la un non-stop..si ne ducem la o prietena..
Ne asteptau toti acolo. Praf! ne-am imbatat.
Peste alte ore bune, ajung acasa. Ai mei dormeau. perfect!!
Cum am intrat in curte m-am descaltat. Pana la usa ma tinem de pereti sa pot sta in picioare.
Pana am ajuns in camera mea deja aruncasem cateva haine si geaca dupa mine, erau taiate de cioburi.
Inca ma enerva durerea aia oribila.Capul, umarul, genunchiul, spatele. Cacat!
Vroiam sa dorm si nu reuseam. Il trezesc pe tata.
"hai tata, ca am cazut aseara pe gheata, m-am lovit rau, du-ma la spital mai repede."
"Cum ai reusit sa te lovesti atat de tare?"
"eee...hai ca nu am chef(plangeam) du-ma odata"
Alte asistente, dar astea erau de treaba. Doctorul lipsea. Cica` era liber....
Nu-mi mai pasa, luasem niste calmante mai devreme si cu bautura aia...vroiam sa dorm.
Nu puteam nici de data asta. M-am dus la el..
Trebuia sa aduca masina acasa.
...intru in curte...
"ce sa fac?ce-i spun bunicii lui?"
Atatea ganduri...paraca am mers un secol pana acolo, desi nu a durat mai mult de un minut.
"esti bine?ce-ai patit?si tu ai fost cu el in masina, nu?"
off, alte intrebari."sunt bine,nu am patit nimic(incercand sa-i ofer un zambet)"
Mi-era mila..avea lacrimi in ochi.Era o femeie trecuta prin viata...puternica.Cu toate astea, am vazut in acel moment o mare slabiciune in privirea ei....si inca nu stia tot.
Am vorbit cu ea..isi mai revenise.
Am inceput sa plang, dar nu din cauza fiarelor...din cauza amintirilor.

Acum..a trecut o luna. Am auzit ca la Tv au spus ca faceam liniutze. Stupid! in fine... au zis numai tampenii. Telefonul l-am tinut inchis ceva timp sa nu ma caute nimeni. Stiam ce avea sa mi se spuna. Nu am vrut sa mai dea nimeni de mine, sa nu se afle. Totusi...se aflase...(subiect de discutie prin cafenele, prin cluburi..prin scoli)
O luna de cojmaruri... la propiu si figurat. Cel mai greu mi-a fost cand i-am spus mamei. Ea ma baniua... Tata inca nu stie nimic, sau poate se preface ca nu stie.
"e dura soarta cand iti vezi in mana necastigatoare cartea...si pierzi o data, mai pierzi si-adoua oara.."
Au fost cele mai urate secunde din viata mea. Mi-am dat seama ca viata e de pretuit. Pana in acea clipa ma jucam ...Nu-mi pasa de nimeni si nimic.
Nu constientizam cate lasam in urma, neterminate...
Plecam noaptea cu ai mei...prin cluburi...la munte, la mare, oriunde. Departe. Lasand in urma totul...
Ne intorceam a doua zi... praf.
Au fost multe lucruri la mijloc... acum sunt doar amintiri.
Personal, m-a schimbat enorm acea noapte...
..nu mai sunt ca inainte..mi-e frica...El pleaca din tara.
O sa fie toul diferit de acum incolo. Nu vreau alt anturaj. Oamenii sunt cele mai feroce animale. Fiare insetate de sange si lacrimi.
Mi-ar fi greu s-o iau de la capat alaturi de altii, intr-un alt anturaj, chiar daca sunt o fire foarte sociabila si prietenoasa...
O SA FIE BINE. sper!!
"totul sau nimic"

Ii multumesc lui Dumnezeu, noi am scapat cu bine,cu toate ca in urma cu un an de zile acolo a murit un prieten de'al meu tot intr-un accident de masina... se putea mult mai rau. Nimeni nu se astepta sa supravietuim...



...fila unei carti nescrise...

Life with you, Superman...

O poveste...

O poveste ce parea basm sau doar un joc de cacat cu grafica buna... Nu o sa-mi dau seama niciodata! Nu cred ca a fost o poveste sau basm, pentru ca nu s-a terminat frumos...

Hey, domnule actor de comedie, nu o sa uit niciodata ploaia din prima seara si nicidecum teatrul din ultima..nu o sa uit clipele frumoase, nici cele urate..tot ce-a fost frumos, gata, s-a terminat...poftim cojmar.

E ciudat...totul dintr-un pariu si un orgoliu prostesc. De cate ori veneai, de atatea ori eram totul. De cate ori ramaneai, de atatea ori credeam ca tu esti totul. De cate ori plecai, de atatea ori eu eram nimic. Si povestea se repeta la infinit, pana cand intr-o buna zi nimeni nu a mai plecat si nimeni nu a mai venit..pana in acea zi in care fara cearta am terminat-o. De data asta...nu ma'ntorc in niciun caz..

Ma bucur ca m-ai parasit pentru ca nimeni in afara de tine nu stia sa-mi faca atat de mult rau. Si crede-ma, stiai sa faci rau atat de bine...

Uneori, imi revine in minte o fata, fata ta pierduta in pareri de rau si imi spun "trebuie sa-l sun, poate mai am o sansa" dar sunt constienta, va fi un alt final de drum. Au fost multe despartiri si certuri...multe impacari si cuvinte...nu'i nimic, sunt obijnuita, pic ca sa ma ridic....asta e defectul meu, am incredere in cine nu trebuie.

Nu inteleg de ce dureaza atat de mult sa te uit si sa o iau de la inceput. Iti amintesti de trecut insa vi doar atunci cand te plictisesti...cand ai nevoie. Cu Toate astea, uneori, cer un time out si incerc sa revin.

M-ai trantit deseori la pamant si m-am ridicat, sau daca nu puteam s-o fac tu ma ajutai...Erai gandul meu bun cand ma ascundeam in fum. Nu regret nimic, iti multumesc pentru lucrurile bune pe care am reusit sa le fac sau sa le spun. Incerc sa nu mai plang. S-a terminat, amandoi stim asta! Stiu ca o sa cad, dar o sa ma ridic si o sa alerg ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic pentru ca asta m-ai invatat.

Niciodata nu ti-am cerut ceva. Vroiam doar sa crezi in visele mele...Am pierdut destul timp, totul s-a schimbat.

Am luptat, castigat, pierdut, regasit.

Daca te voi iubi din nou ar insemna sa lupt si sa pierd. Am uitat mirosul tau si vocea ta pentru ca nu mi-a mai ramas decat o imagine a noastra pe o banca, undeva in parc, cateva mesaje in telefon si niste poze. Le voi strge si pe aceastea din arhiva.

Sa nu imi spui niciodata "adio! ne vom revedea candva la o cafea"...Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte. Intine mana si o sa-ti pun in palme sufletul meu in furtuna calma inchisa intr-o raza de soare. Uite-mi inocenta. Vreau sa retii cum moare pentru ca acum o sa rup tacerea si sparg peretii cu care imi impartaseam lacrimile.

Niciodata nu stiam cat de greu o sa-mi fie, motive sa renunt imi dadeai mereu dar nu vroiam sau poate ca nu puteam. Erai un capriciu sau un drog ce provoaca dependenta? Invata ca trebuie sa alegi, nu le poti avea pe toate. Orice-ai alege o sa pierzi ceva!

Mi-am pus visele in joc...in acest joc de rahat...Te jucai cu mine cu viata mea. Erai constient ca orice-ai face "proasta" te iarta ca de fiecare data...jocul tau este murdar, zarurile s-au tocit. Eu nu voi mai fi un pion pe tabla de sah, intelegi?ce urmeaza acum, nu stiu, dar jocul are un sfarsit..

Ai fi avut oare curajul sa te pui in locul meu macar o secunda??...nu ti-ai fi dorit.Dar un lucru este sigur, roata se intoarce... m-ai aruncat, nu-ti mai folosesc.

Si..incep sa te urasc pt ca m-ai umplut de vicii. Fumez clipe ca si cum as fuma sentimente.. Au fost momente in care ma imbatam in discoteca ca sa nu te mai vad cu altele in preajma mea...momente in care imi doream sa mor, in care ma trezeam dimineata cu sticla de vin si pachetele de tigari lanaga pat. Nopti in care ma drogam... M-ai vazut plangand. Ia pune-ti intrebarea daca ai sa ma mai vezi!

Credeam ca stiu cand sa cedez.Hehe cedez ??? eram in trecut...

Am invatat multe, si-ti multumesc, am invatat alaturi de tine sa traiesc luni, sa traiesc marti..sa traiesc nu numai seara de sambata cu un pahar de whyskey in mana si cu tigarea in gura...Am invatat sa rad..desi plang. Am lacrimi in ochi si tu nu vezi asta. Tu vezi decat o fatza indiferenta si nepasatoare care te priveste lung cand treci pe langa mine cu ea de mana...ma doare, dar nu'i nimic. Daca doare o sa se vindece..

Poate ca m-ai sters din memorie si-ti pare rau de acea legatura cu mine, dar nu cred! Niciodata n-o vei face. Daca imi pare rau de ceva.... de pariul ala stupid!

Timpul e ucigasul perfect, omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata,omoara ura, omoara iubirea. Nimic nu mai ramane...Nu-mi pasa ce crezi si stiu ca o sa inchizi ochii atunci cand n-o sa-ti mai placa ce vezi.. cum iti permiti tu sa ma inveti ce inseamna sa pierd cand tu nu pierzi niciodata?? E ca si cum un om fericit ar preda suferinta ïntr-o scoala cïudata.

Ooof…scriu doar tampenii…si nu asta ma enerveaza, ci faptul ca le scriu crude. Uite acum nu mai mint frumos…pentru ca acum nu mai doare. E plictisitor ce zic…n-oi fi eu scoasa din piesele lui Moliere…dar sunt si eu o impostoare, ca tine, de altfel!
O sa-ti intorc spatele. O sa-mi retrag lacrimile din ochi. Nu o sa fiu un om de rand, o sa fiu unul diferit. Unul care nu-si poate duce pe picioare fericirea pierduta, unul care s-a pierdut pe el incercand sa-l regaseasca pe celalalt… O sa fiu surazatoare si haina.
O sa fiu rea, puternica, cruda, nu o sa-ti acord o sa fiu asa cum nu am fost niciodata. O sa fiu asa cum ti-ai dorit intotdeauna sa fiu...

Acum ma straduiesc sa te uit si o fac cu sufletul.

Acum invat sa fiu puternica.

Recapitulez tot ce nu am invatat pana acum. Inca putin si termin… Inca putin ca sa te pot uita!Nu “noi” ne-am despartit, “tu” te-ai despartit de mine. Nu eu te-am parasit, tu m-ai parasit pe mine. De ce caut motive pentru care ma bucur ca m-ai parasit? Pentru ca nu le mai pot face fata celor pentru care m-ai parasit, pentru ca abia acum inteleg si descopar ce inseamna viata fara tine.

Viata fara tine... nu aduce deloc a moarte si prapad, a sfarsit si remuscari, dar seamana infinit de bine a sfarsit de confuzie, de iluzii sau de suferinta...nu o sa mai fie nopti albe,nu o sa mai fiu dependenta de energizante pentru putina fericire...Ca noi nu va mai fi nimeni... am crezut. Ca noi vor fi multi altii... am aflat.
Acum sunt bine. “Eu” am un nume... Ma numesc din nou Adriana si nu imi este rusine sa recunosc, dar timp de doi ani am fost dependenta. Dependenta pana la uitare de sine.

Ma numesc Adriana si nu conteaza cati ani am si in cati ani nu am putut trai fara tine. Ma aflu acum in curs de vindecare totala si sunt mandra de mine. Dincolo de numele meu se afla o viata si o personalitate. Ma aflu eu. Sunt eu... De cateva luni nu mai sunt dependenta de tine. Mi-am promis ca o sa fiu un om normal, ca nu o sa mai iau niciodata supradoze de iubire. De cele mai multe ori, tot ce este in exces nu poate decat sa dauneze sanatatii sufletului. Si de data asta... eu am reusit.E un sentiment ciudat de placut sa fii increzatoare, puternica, libera si completa si sa nu sa fii doar la suprafata sau doar atunci cand se afla si el. Si nimic sa nu-ti lipseasca. Abia acum m-am intalnit cu mine, fara sa simt nevoia unei alte persoane. Pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai emotionanta intalnire din viata mea. Mai am insa o intrebare al carei raspuns nu cred ca as vrea sa-l aflu deoarece ar insemna recadere libera in dor si dependenta de tine. Acum cand eu sunt eu, tu cum ai fi?...

Taci

Taci, ia un loc si citeste.

Daca vrei, aprinde-ti si'o tigare. Astazi mi'am rezervat timp sa vorbesc cu tine. Stii m'am gandit la multe lucruri...si am ajuns la o concluzie. Nu te suport! cine's eu sa'ti vb asa?!?nu te priveste. Sunt un nimeni si doar atat.

Da...nu te mai suport, m-am saturat de tine si de figurile tale. Ma sictiresti! incerci sa ma schimbi!!

Hellllo, nu vezi ca nu ma schima nimeni??

Ce vreau de la tine?? sa taci!

Uita'te in juru tau..o secunda! stii cine esti tu ca sa iti permiti sa vorbesti de mine??eu stiu bine cine sunt, si ce vreau de la viata!

Ma urasti?:)) Ai de ce, dar sincer, nu imi pasa!!

Astazi o sa-ti zic pe fata tot ce am in minte.

Intelege: nu sunt o criminala, dar imi place sa-ti impusc visele! daca as putea, te-as impusca fara resentimente! Acum mai ai tupeu sa ma lovesti??hei, fraiere, nu mai sunt proasta sa-ti permit si te asigur, ca daca te mai uiti la mine, te distrug!

Unde dracu' incape atata prostie in tine bha??what the fuck, u're soo stupid!

Mi-am castigat dreptul la replica, nu mi l-ai dat tu,probabil ca nu ai aflat dar nu prea ma intereseaza motivul sau scopul.
Nu te mai stramba, nu te chinui, te imbarlig eu! Nu pot sa mai tac!daca totul se rezuma la tine si la click click bum o sa te urmaresc sa te ïmpusc cu un tun[:))]crede'ma ca o s-o fac!

...Stiu, teoretic trebuie sa fac doar fapte bune dar nu imi iese asa ca dispari cat mai ai timp.

N-am nimic in comun cu sfantu' deci, nu ma face sa iti spun ,,Te iubesc'',urasc cuvantul!!

Te deranjeaza cumva ca te-am lasat fara bani sau ca te'am facut de rusine in fata prietenilor??:))Si ce daca??asa sunt eu, mai nenorocita decat credeai!

Ce'ai rezolvat cand ai dat in mine? Iti spun eu: te-ai facut de rahat;)

Visul tau american nu se implineste niciodata!!! la 20 de ani gandesti ca un copil, nu esti atent ca aici e Romania, nicidecum un Disneyland! wake up looser but shut up!

O zi prin vise

Acelasi drum, aceleasi gropi si bolovani... Ghetutele alea albe... si mocirla de care nu mai scapa... Oameni ce treceau grabiti pe langa ea.
De data asta era diferit.
Simtea prezenta cuiva in pasii marunti catre scoala.
Inca era bezna. Isi intorcea fata, dar nu vedea nimic, cu toate astea ii simtea rasuflarea... Cine era?unde era?
O mana mare pe umarul mic, o fata intunecata si... un corp slab.
Trantita la pamant, inghite in sec...Tipa. Se astepta sa fie iarasi lovita. Se uita imprejur si toti dispareau.
Fuge. O ia la goana...
Parca nu mai era drumul ala plitisitor. Unde se afla? De ce nu mai era nimeni in preajma ei, decat acea rasuflare?
Pasi mari...incerca sa fuga, dar era tinuta in loc. Nu isi dadea sema ce este.
Imbrancita, cade, simtindu-si corzile sufletului precum cele ale unei viori.
Se zbatea in gol...cadea...

TIC-TAC...tic-tac...
La dracu' iar a visat urat.
Arunca ceasul ,care continua sa urle langa perna ei pufoasa, de perete, si brusc se face liniste... Dupa cateva secunde sau ore, aude cum scartie podeaua si se deschide usa.
-Hai, trezeste-te si imbraca-te! Ti-ai facut ghiozdanul???
-De ce aprinzi lumina?ma dor ochii. E samata ,lasa-ma sa dorm!..
Incepea sa sune si teleonul. Fuking monday!!!
shhhtttt.... Vreau sa aud cum trece timpul... sa-mi fac o cafea, sa fumez o tigare.. si... promit ca plec!
Cauta liniste in neliniste, dar totusi ii era frica de neliniste...
Pleca... unde pleca? poate iarasi in pat, ca de scoala nu avea chef.
Era luni, zi grea, doua lucrari si iarasi baba aia nebuna care-i arata o broasca scarboasa la ora de biologie. No way!
Savura cafeaua... atatea chestii alergau prin mintea ei..
"cu ce ma imbrac? ce ore mai am? am avut de scris? cu cine chiulesc astazi? iar se imbraca dirigu in verde?am salvat numarul lu` Andi in telefon?"
Vede o moneda pe jos.hmmm..."cap - dorm acasa ~ ban - dorm la scoala" si o arunca in sus.
Picase "ban". Fuking nice!
Tic-tac... sase jumatate...
"TACI !!! Vreau sa aud cum trece timpul !!!"
Se sperie in oglinda... Rimelul de aseara se intinsese pe toata fata. Nu apucase sa se demacheze cand a ajuns azi-noapte acasa....decat sa arunce hainele prin baie si sa se bage in patul imens.
Nici n`a apucat sa-si bage drogurile in ghiozdan (tigarile, rujul ala roz, fondul de ten, autobronzantul, ceasul, insigna...). Aude masina in fata portii.
Trebuia sa plece...
Azi scapase de "Hitler" (directorul) la intrarea in scoala ca intarziase...
Ajunge, intr-un final, in banca, dupa ce se rugase de dirigasu' s-o primeasca, care aprpos, tot in verde era imbracat [:))]
Alta cafeaua o astepta in banca, o pregatise colega, care banuia ca iarasi pierduse o noapte pe la market.
Scoate un caiet din ghiozdanul ala cu patratzele si cere un pix...
"PsSs psssSs " se tot auzea din spate, si pica un biletzel pe banca. Deschide:
"Hai ca stiu ca nu ai chef sa scrii. Ce naiba ati facut aseara? unde ati fost? pe mine nu m-a lasat mama sa plec. La ce ora chiulim?[:))]"
Ii era clar. A inceput ziua cu dreptul, in stilul ei. Scoate i-pod'ul din geaca, asculata iarasi melodia aia de la Van Burren...
Mai primea un bilet..mai scria ceva...o barfa...una alta, ca'ntre fete.
Vine pauza... salvati de clopotel.
-Hai la o tigara.
-Ai? eu le-am uitat.
-Hai ca facem rost.[:p]
One more shit...ce repede a trecut timpul...
Chimie~liniste! Acu' nu mai avea nimeni chef de biletzele? bine.
Isi pune castile in urechi "six days-tokio drift..." ii amintea de drifturi'le de aseara [;))]
plictiseala... Se uiata iarasi la colegele alea cretine, cu aceasi moaca zilnica...cu acelasi breton care nu stia ce e placa si fata aia ironica acoperita cu un fond de ten de 2 lei la chioscul de ziare....sau ceva mai rau... Patetic!
Pune capul pe banca inecrcand sa adoarma... cofeina multa!! nu se putea..ce sa faca...??
Atata liniste in clasa..
Un paianjen se indrepta spre ea.
Tipa, incepe sa plana, se urca pe banca.
Toata lumea se uita ciudat la ea...si radea. Avea o fobie la paienjeni...si plangea..plangea..plangea...
Iese la o tigara, ca venise iarasi pauza..
De acum in colo' nu se mai intampla nimic?? Ce-i monotonia asta? Nu mai avea chef de scoala...
0723832...
Suna.."s-o fi trezit?"
-ce faci?hai sa ma iei de la scoala..hai ca am vaut-o si pe a ta.
Golful alb... nespalat... cu geamuri fumurii... muzica la maxim o astepta in fata scolii. Ochelarii de soare tot acolo erau, ramasesera de ieri...
Cotrobaie printre cd-uri... isi gasise si luciul de buze pe care credea ca l-a pierdut, pentru ca. mereu pierdea cosmetice pe undeva... un obicei mai vechi.
Isi povesteste cu prietenii... Ce s-a mai intamplt...Ce urma sa se intample...
Era deja doua...
Vroia sa doarma pana pe la 8-9, ca iar o astepta o noapte alba. Isi ia ghiozdanul pe care-l lasase la scoala...Isi pune ochelarii de soare la ochi si arunca sacoul prin dulapul clasei... Pleaca...
"Atat de frumos afara... stanga sau dreapta?in oras sau acasa??"
Era ceva de gen..."ala bala-portocala.."
Da, in oras cu fetele[:))]
Aceasi bancuta verde, parca le astepta.
Mai faceau mijto pe strada de unu' de altu', o poza...
Erau nijte nenorocite...se stia asta.
"hai la Pub sa comandam o pizza, mi-e foame"
Pana pe la patru a ajuns acasa...intr-un final.
Perfect.


2 regi, 2 pioni, 2 spioni
Viitorul pe care si-l vedea era deja transformat in scrum. Orice-ar fi fost, vedea in viata o scoala... O noua zi era o noua incercare, o noua plimbare prin desert. Prefera acum un "silence al dezastrului" din viata ei. O pauza.
Intinde mana si-o sa-ti puna in palma sufletul ei in furtuna. Joaca-ti rolul tau, fa-ti regulile tale si jocul tau ca ea o sa-ti dea slabiciunea si forta prin vise.

Sleep babygirl, sleep!
Tonight we'll rise!
\:D/

Un fel de Mortal Kombat

• nu este despre mine
  

“Club,distracţie,băutură,tutun,droguri şi baieţi.Tocmai mă certasem cu prietenul meu.Era timpul să-mi fac de cap.Să uit de suferinţa provocată de el.Am ieşit în club cu prietenii.Era 2 noaptea.Deja eram beată.Şi se pare că un tip mult mai mare decât mine mă dorea.Naivă,când a venit lângă mine l-am lăsat să mă sărute.Era doar o aventură.Dar după o jumătate de oră,nu-mi mai simţeam picioarele.De ce?!...nu inţelegeam… Hiiiii…am băut din sticlele cu droguri.trebuia să mă duc acasă,căci nu mai puteam rezista.Tipul respectiv a insistat să mă conducă.Ne-am oprit la o ţigară.Voiam să fumez.Poate îmi reveneam.Mă săruta…îmi băga mâinile pe sub bluza…il vedeam in ceata…incearca sa ma desfaca la pantaloni.Şi îi zic:NU!nu te atinge de mine…ştiu ce vrei şi nu vei primi de la mine!sunt virgină!… el:gata…linişteşte-te!…am terminat ţigara.Mă ridic să plec.De abia puteam sta.Mă ia de mână.Mă trânteşte la pământ.Îmi dă pantalonii jos.Mă uit la el.Îi zic:nu…te rog nu…în câteva clipe am simţit cum îmi pătrunde în trup.Am început să ţip şi să plâng.Şi ziceam:nu…nu se poate…nu aşa…nu eu…e imposibil…dar de ce nu mă pot mişca….de ce nu am forţa să-l lovesc…să-l resping…Doamne,de ce am făcut asta??...El îmi spune:gata…mi-am terminat treaba.Acum te pot duce acasa…. Era 6.Mă duc la baie plângând,tremurând şi derutată.Eram plină de sânge,plină de ură,plină de scârbă.Îmi arunc hainele.Mă bag în cadă.Dau drumul la apa rece…şi plâng…Tocmai fusesem distrusă…tocmai mi se năruiseră toate visurile…tocmai trupul îmi fusese vândut.Şi uite cum o noapte mi-a marcat viaţa…Shit!!4 luni nu mai umblasem cu niciun băiat.Acum după 6 luni…deşi l-am distrus,încă mai am coşmaruri cu el…încă mă mai trezesc speriată şi transpirată.O să-l urăsc toată viaţa.Dar aproape am trecut peste acest episode.Căci viaţa mi-a dat putere să-mi înving teama…”

Este povestea unei persoane foarte dragi mie..

Persoana asta,dezvirginată împotriva voinţei sale n-a avut norocul lui Polly Bemis din "O mie de monede de aur",care deşi a fost vândută de tatăl ei unui traficant de carne vie(în zilele noastre) în schimbul a doi săculeţi cu seminţe de soia,a rămas pură până la sfârşitul vieţii,în pofida cuţitului pătat cu sângele poftei de carne,nu e vina ei. Nu a depins de ea.

Acel tip..este probabil in momentul de fata cu seringa'n vene si castile in urechi. E liber..nu-i pasa de nimic,nici de lacrimile ei.
O privesc si imi ingheata sangele in vene. Sta ghemuita intr-un colt si fumeaza... ma priveste si incearca sa para ceea ce nu mai poate fi. In timp se va ridica si o sa lase in urma o perdea de fum.